Imi adun gandurile, imi incarc stiloul cu cerneala vietii, imi intind bratele acestei file patate, iar lacrimile imi cad usor din ochii tristi,negasindu-i sensul vietii departe de persoana ta.
Incerc sa-mi gasesc caldura si fericirea gandindu-ma ca te am langa mine.Inima imi este obosita iar ochii mei imi sunt goi de singuratatea care ma inconjoara.Te-am zarit, am ajuns langa tine dar inima ta era ingropata in nisip.Am rascolit nisipul in nestire pentru a-ti redescoperi iubirea!De n-as avea iubirea, n-as avea cuvantul!
Imi sunt si lacrima si viata indragostite de tine, de speranta si de dragoste.Imi cladesc o lume magica iar eu sunt puntea coplesita de dorinta arzatoare a dragostei si a sperantei care sta in fata ta doar sa ai curajul sa te lasi condus.Ai fi o stanca in fata atator funduri,pretuind fiecare clipa in doi fiecare sarut sau mangaiere, fiecare cuvant bland sau privire.Tot ce mi-a fost furat vreau sa regasesc in tine.In sufletul tau stiu ca pot gasi o farama de iubire...Astept,astept si iubesc in tacere,plina de speranta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu